Tinel

Je suis un artiste. Avec une formation universitaire supérieure. Pour moi, la photographie n'est pas une plaisanterie. C'est une façon de mener ma vie.
I am an artist. With postgraduate training. For me, photography is not a joke. It is a way to conduct my life.


“ SCHITA DE PORTRET VALENTIN GANTA

Arcul creatiei lui Valentin Ganta (in alte graiuri - Gantza) inchide in el tot ce e mai vechi, ca indeletnicire umana dovedita, si tot ce e mai nou: ceramica la un capat si arta digitala (in special fotografia, considerata in sensul ei originar de „scriere cu lumina”), la celalalt capat.
Intre urma calcaiului intiparita in pamantul reavan de primii oameni si amprenta imateriala pe care lumina o lasa pe o foaie de hartie sau pe ecranul de sticla al calculatorului prezent în atelierul creatorului contemporan e o distanta egala, istoriceste, cu vesnicia. Valentin Ganta comprima aceasta distanta (durata) in simultaneitatea aproximativa a unei creatii ce refuza sa departajeze artele pe temeiul gradului lor de noutate. Artistul nu poate decat sa zambeasca atunci cand asista la impartirea valorilor in „contemporane” si „necontemporane” in functie de noutatea mediilor utilizate. Si pe buna dreptate, pentru ca vechi nu inseamna, nu poate insemna automat invechit, perimat, prafuit, dupa cum nou nu inseamna neaparat important si valid. Asa cum lutul nu se reduce la chtonian – interpretat adesea unilateral, ca mediu al tararii serpentine, si asa cum fotografia nu tine exclusiv de registrul luminii si al zborului. Lumina e inainte de toate o dimensiune spirituala, ca la mereu tanarul Homer, si ea se cucereste pe cale artistica. In acest sens, intre umila farama de huma si valvataia de pe ecranul laptopului nu exista, in esenta, nici o diferenta. Ambele sant simplu material de lucru, pe care artistul urmeaza sa-l incarce cu lumina unei semnificatii. E ceea ce incearca si Valentin Ganta. Incercare incoronata cu atatea recunoscute succese, intre care si cel repurtat cu mai multi ani în urma, cand a reprezentat tara la Bienala de la Faenza, cel mai important festival al ceramistilor (artisti proprofesionisti) - din intreaga lume. Sau cele probate cu ocazia participarii sale la prestigioase confruntari ale artistilor fotografi, organizate in tara si peste fruntarii.
Obiectele pe care le modeleaza în pasta ceramica au, initial, aspectul unor turte sau mase informe. Acestea se transforma, treptat, in cochilii perlate si carcase usoare, imponderabile aproape, ale unor grele, substantiale continuturi simbolice. Un astfel de obiect este, bunaoara, „Marea Zeita”, un fel de „burduf al lui Eol”, fragil, dar cu atat mai sonor. Pe rotunda lui suprafata, intrerupta – acolo unde inteligenta ochiului reclama necesara surpriza – de creasta unei cute bine marcate, lumina scapara semnificatii.
In ce priveste celalalt domeniu – acela al fotografiei – pline de talc mi se par lucrarile in care artistul pare interesat sa capteze lumina din adancul scoartei pamantului – aceea care sculpteaza fabuloasele geometrii ale florilor de diamant – o lumina de alta natura, ai zice aceeasi care fateteaza nucleele gandurilor, ale ideilor...
Prof. dr. Mihai Pamfil ”