Mes meilleures photos
A propos de moi
Je suis un artiste. Avec une formation universitaire supérieure. Pour moi, la photographie n'est pas une plaisanterie. C'est une façon de mener ma vie.
I am an artist. With postgraduate training. For me, photography is not a joke. It is a way to conduct my life.
“ SCHITA DE PORTRET VALENTIN GANTA
Arcul creatiei lui Valentin Ganta (in alte graiuri - Gantza) inchide in el tot ce e mai vechi, ca indeletnicire umana dovedita, si tot ce e mai nou: ceramica la un capat si arta digitala (in special fotografia, considerata in sensul ei originar de „scriere cu lumina”), la celalalt capat.
Intre urma calcaiului intiparita in pamantul reavan de primii oameni si amprenta imateriala pe care lumina o lasa pe o foaie de hartie sau pe ecranul de sticla al calculatorului prezent în atelierul creatorului contemporan e o distanta egala, istoriceste, cu vesnicia. Valentin Ganta comprima aceasta distanta (durata) in simultaneitatea aproximativa a unei creatii ce refuza sa departajeze artele pe temeiul gradului lor de noutate. Artistul nu poate decat sa zambeasca atunci cand asista la impartirea valorilor in „contemporane” si „necontemporane” in functie de noutatea mediilor utilizate. Si pe buna dreptate, pentru ca vechi nu inseamna, nu poate insemna automat invechit, perimat, prafuit, dupa cum nou nu inseamna neaparat important si valid. Asa cum lutul nu se reduce la chtonian – interpretat adesea unilateral, ca mediu al tararii serpentine, si asa cum fotografia nu tine exclusiv de registrul luminii si al zborului. Lumina e inainte de toate o dimensiune spirituala, ca la mereu tanarul Homer, si ea se cucereste pe cale artistica. In acest sens, intre umila farama de huma si valvataia de pe ecranul laptopului nu exista, in esenta, nici o diferenta. Ambele sant simplu material de lucru, pe care artistul urmeaza sa-l incarce cu lumina unei semnificatii. E ceea ce incearca si Valentin Ganta. Incercare incoronata cu atatea recunoscute succese, intre care si cel repurtat cu mai multi ani în urma, cand a reprezentat tara la Bienala de la Faenza, cel mai important festival al ceramistilor (artisti proprofesionisti) - din intreaga lume. Sau cele probate cu ocazia participarii sale la prestigioase confruntari ale artistilor fotografi, organizate in tara si peste fruntarii.
Obiectele pe care le modeleaza în pasta ceramica au, initial, aspectul unor turte sau mase informe. Acestea se transforma, treptat, in cochilii perlate si carcase usoare, imponderabile aproape, ale unor grele, substantiale continuturi simbolice. Un astfel de obiect este, bunaoara, „Marea Zeita”, un fel de „burduf al lui Eol”, fragil, dar cu atat mai sonor. Pe rotunda lui suprafata, intrerupta – acolo unde inteligenta ochiului reclama necesara surpriza – de creasta unei cute bine marcate, lumina scapara semnificatii.
In ce priveste celalalt domeniu – acela al fotografiei – pline de talc mi se par lucrarile in care artistul pare interesat sa capteze lumina din adancul scoartei pamantului – aceea care sculpteaza fabuloasele geometrii ale florilor de diamant – o lumina de alta natura, ai zice aceeasi care fateteaza nucleele gandurilor, ale ideilor...
Prof. dr. Mihai Pamfil ”
I am an artist. With postgraduate training. For me, photography is not a joke. It is a way to conduct my life.
“ SCHITA DE PORTRET VALENTIN GANTA
Arcul creatiei lui Valentin Ganta (in alte graiuri - Gantza) inchide in el tot ce e mai vechi, ca indeletnicire umana dovedita, si tot ce e mai nou: ceramica la un capat si arta digitala (in special fotografia, considerata in sensul ei originar de „scriere cu lumina”), la celalalt capat.
Intre urma calcaiului intiparita in pamantul reavan de primii oameni si amprenta imateriala pe care lumina o lasa pe o foaie de hartie sau pe ecranul de sticla al calculatorului prezent în atelierul creatorului contemporan e o distanta egala, istoriceste, cu vesnicia. Valentin Ganta comprima aceasta distanta (durata) in simultaneitatea aproximativa a unei creatii ce refuza sa departajeze artele pe temeiul gradului lor de noutate. Artistul nu poate decat sa zambeasca atunci cand asista la impartirea valorilor in „contemporane” si „necontemporane” in functie de noutatea mediilor utilizate. Si pe buna dreptate, pentru ca vechi nu inseamna, nu poate insemna automat invechit, perimat, prafuit, dupa cum nou nu inseamna neaparat important si valid. Asa cum lutul nu se reduce la chtonian – interpretat adesea unilateral, ca mediu al tararii serpentine, si asa cum fotografia nu tine exclusiv de registrul luminii si al zborului. Lumina e inainte de toate o dimensiune spirituala, ca la mereu tanarul Homer, si ea se cucereste pe cale artistica. In acest sens, intre umila farama de huma si valvataia de pe ecranul laptopului nu exista, in esenta, nici o diferenta. Ambele sant simplu material de lucru, pe care artistul urmeaza sa-l incarce cu lumina unei semnificatii. E ceea ce incearca si Valentin Ganta. Incercare incoronata cu atatea recunoscute succese, intre care si cel repurtat cu mai multi ani în urma, cand a reprezentat tara la Bienala de la Faenza, cel mai important festival al ceramistilor (artisti proprofesionisti) - din intreaga lume. Sau cele probate cu ocazia participarii sale la prestigioase confruntari ale artistilor fotografi, organizate in tara si peste fruntarii.
Obiectele pe care le modeleaza în pasta ceramica au, initial, aspectul unor turte sau mase informe. Acestea se transforma, treptat, in cochilii perlate si carcase usoare, imponderabile aproape, ale unor grele, substantiale continuturi simbolice. Un astfel de obiect este, bunaoara, „Marea Zeita”, un fel de „burduf al lui Eol”, fragil, dar cu atat mai sonor. Pe rotunda lui suprafata, intrerupta – acolo unde inteligenta ochiului reclama necesara surpriza – de creasta unei cute bine marcate, lumina scapara semnificatii.
In ce priveste celalalt domeniu – acela al fotografiei – pline de talc mi se par lucrarile in care artistul pare interesat sa capteze lumina din adancul scoartei pamantului – aceea care sculpteaza fabuloasele geometrii ale florilor de diamant – o lumina de alta natura, ai zice aceeasi care fateteaza nucleele gandurilor, ale ideilor...
Prof. dr. Mihai Pamfil ”
Adán Castillo 20/04/2009 2:55
Hallo Tinel (or should I say Professor?):First of all, I hope you don’t mind if I try to express myself in english.
Now, It’s a really pleasure to know you, I appreciate all the interesting information you send me (about your photos, your country, and your life) and the time it took, the translation was very good.
Talking about me I’m a Geophysicist from the Universidad Nacional Autónoma de México (UNAM), and, as a geoscientist, I’m interested in minerals, rocks, seismology and the stuff, that is why when I saw your pic immediately thought you were a sort of mineralogist.
What you said about the collection of the Mineralogy Museum of Baia Mare is unbelievable; It must be a beautiful collection.
Although I’m in the engineering business I have always been fascinated for art: photography, music, theatre, cine, visual arts, arquitecture, and the architecture of nature.
Since I was a little kid I felt in love with cameras, I don’t know how to describe the feeling of having in my hands the camera and shot, I was fascinated, and I still do.
When I was 17 I bought my first reflex camera with the money I earned in my first job, an old Minolta XD-11. Then I became an autodidact, reading magazines, books and taking lots of pictures then I took a pair of short courses, but as I always have said (since the beginning of my “career” as a photographer) I’m not a pro, I just love it.
But, as a matter of destiny, I became the president of one of the most important associations in photography in UNAM and even in Mexico the “Foto Club Ingenieros” which is an association dedicated to business since 1954, I directed the club for four years, until last September, I also become a photography teacher there, it was a great experience.
I would like to stay in touch with you I Know more about Baia Mare, Rumania and of course of your job as an artist.
Muchos saludos y Buena luz.
Adán
_____________________________________________________________________________________________________
This photo is from the second festival OLLIN KAN in 2005
It’s about cultural expressions of people of the world who denied to die (as a culture)
http://www.ollinkan.tlalpan.gob.mx/
Jorge Galán 09/04/2009 2:12
Tinel, me gusta mucho conocer tu obra y tu historia.Tus trabajos tienen una particular estética y son de mi agrado, tanto las fotos documentales como las B/N que tienes. También gracias por tu valoración de mis fotos..
Un abrazo. J. Galán
Jörg Kallweit 29/03/2009 13:09
Un profil très intéressant avec de bonnes photos!GlückAuf
JK
Hans-Reiner Bohn 24/01/2009 15:21
TINEL!sign in to stop this madness!
>thanks,
>Reiner
(Iti multumesc foarte mult!)
Tinel 20/01/2009 2:31
l n'y a pas d'artiste ,mais de l'art tout simplementCordialement
Josiane
Tinel 20/01/2009 2:00
Ceux qui sont intéressés:
Traduction automatique avec Gooole
Tinel 20/01/2009 0:56
Va multumesc pentru timpul acordat, si in special pentru faptul ca v-ati aplecat sa apreciati o parte din munca pe care o fac de aproape 43 de ani – ma refer la fotografie.Ceea ce am expus pe acest site nu este intamplator - este o selectie dintr-o parte a muncii apartinand unui om din zona celor cu preocupare si o pregatire artistica riguroasa – fotografiile le socotesc ca facand parte importanta ale acestor preocupari.
Nu sunt un om care trece pe strada - in aceasta privinta. In tara mea (Romania) de multi zeci de ani exista in reteaua de invatamant de stat scoli si licee cu profil de muzica, de arhitectura si design, de asemenea cu pregatire pentru arte frumoase. Viitori posibili artisti fac o pregatire comuna - la cursurile de cultura generala, si separat - pe specializari fiecare - in regim intensiv. Acestea scoli sunt foarte cautate - este invatamant de stat, gratuit - dar pentru acces se dau examene foarte severe – si nu are loc oricare copil, “ca asa viseaza parintii lui”….Si nu sunt multe asemenea scoli. Umeaza apoi pregatirea superioara – la care parintii chiar nu mai au nici un cuvant. Asa se face ca Opera din Viena are director - functie cu un prestigiu imens - fara egal in Austria ( trebuie oare sa amintesc?) - care a urmat cursurile elementare, apoi ale scolii medii de arte, liceul si apoi Universitatea in Romania, si care conduce Orchestra Filarmonica din Viena in care peste 90/100de angajati sunt absolventi ai Conservatorului National de Muzica - pe care si directorul Operei l-a absolvit. Cu aceiasi profesori, in aceleasi scoli.. Si exemplul nu este singular!
Cu unii din acestia am fost coleg de scoala - chiar de clasa, apoi de camin universitar si de cantina – care era comuna pentru Conservatorul de Muzica si Academia Nationala de Arte Frumoase..
Stiti ca un elev care parcurge un astfel de drum are asigurata sala incalzita in care este un pian de calitate si ca profesorul lui are doar 4 elevi? Cat sunt cheltuielile pentru un profesor specialist care preda la doar 4 elevi? Cat costa sala incalzita in care este un pian performant si cat costa in total toata aceasta pregatire? Cat costa oare un absolvent care a terminat 12 ani de astfel de pregatire de specialitate si apoi si cursurile universitare?
Eu urmand acelasi traseu - cat a costat un atelier incalzit 12 ani in care sunt cateva sevalete si cand este necesar - si un model platit? Cu costuri incluzand nu unul ci mai multi profesori de specialitate? Cat costa studiile uninersitare la Academia de Arte Frumoase, care urmeaza, firesc?
In Romania sunt cele mai scumpe studii, raportat cu costurile studiilor facute in toate celalalte universitati din tara... Fara sa mai punem la socoteala ca pregatirea de pana acolo a mai costat ceva.
Nu am auzit ca in alte tari din Europa sa fie elevi care urmeaza cursuri de pregatire artistice in preuniversitar (scoli de stat) egale cu acestea (12ani) - platite de comuniteatea locala…Si nu stiu cat o sa mai fie posibila existenta unor astfel de scoli la mine in tara.
Va dati seama ca eu am urmat acest parcurs de mic copil si ca atunci cand terminam cu orele normale pentru un elev de la o scoala “standard” - urmam si orele de pregatire artistica. Cursurile mele incepeau dimineata pe intuneric si de multe, multe ori la orele 22 inca nu eram acasa.
Urmeaza un alt stagiu de pregatire de 6 ani - de asta data universitar - in care costurile pregatirii nu scad - din contra! Si fara sprijinul comunitatii – de data asta. Eventual cu bursa de la stat – ca si in cazul meu.
Faptul ca sunt membru titular al UAPR si ca aceasta organizatie profesionala mi-a acordat un spatiu de lucru (studiou – atelier de creatie – apartinand Uniunii Artistilor Plastici din Romania) este confirmarea activitatii si valorii acestei munci in meseria de artist profesionist – calitate recunoscuta de catre comunitatea artistilor profesionisti din tara.
Faptul ca am afirmat ca sunt un artist este purul adevar - nu o lauda. Este calea pe care am ales sa imi petrec firul vietii. Si aceasta este cel putin egal cu ceea ce afirma un altul (o alta persoana): ca este inginer, contabil, functionar sau profesor. De mic copil nu am parcurs decat drumul spre a fi un om de arta. Nu sunt un laudaros – asa cum sugerati - sunt un om care imi traiesc doar viata asta normala - dar sunt unul dintre putinii care de mic a ales drumul acesta arzator. Si nu numai pentru fotografie. Am proiectat si executat lucrari la care urmasii celor care le-au platit - inca sute de ani - se vor inchina in biserica. Am facut manuale dupa care elevii invata - in gimnazii si licee. Manuale care au castigat licitatiile organizate la nivel de Ministerul Educatiei si Culturii Nationale. Am avut expozitii in tara si strainatate. Am fost expus in selectii internationale de arta alaturi de artisti importanti – de exemplu cu Juan Miro – Concurs International si selectia organizata de Fundatia Picasso. Am tiparit multe lucrari in conditii grafice de exceptie. In ultimii ani am fost expus si cu fotografii in Monaco – la Muzeul Oceanografic, la Muzeul National de Istorie Naturala din Budapesata, la sediul NATO din Bruxelles si in multe alte locuri si, mai recent, in Haga - Olanda, in luna decembrie a anului 2008.
Exista doar arta, asa pur si simplu?
Afirm, cu modestie, ca exista si cei care o fac.
Cu respect,
Tinel, artist profesionist.
Tinel 15/01/2009 22:00
Multumes celor care au sustinut pe site valoarea fotografiei mele facute acum 20 de ani.Valoarea nu depinde de moda asa cum cineva sustinea intr-un comentariu – o dovedeste un exemplu clasic: Neferttiti.
Si dupa mii de ani este frumoasa, indiferent de “moda” actuala - succesoare ale celei trecute si, celei actuale - depasita déjà de”Frumoasa Care Iata Vine” (Neferttiti in traducere). Valorile la moda sunt trecatoare, valoarea adevarata este peste moda! Ramane valoare! Este valoarea care tot vine si vine, si vine, si vine – de mii de ani! Multumesc!
Valentin
Merci à ceux qui ont soutenu le site sur ma photo faite il ya 20 ans.
La valeur ne dépend pas de la mode en tant que soutient, dans un commentaire - une preuve d'un exemple classique: Neferttiti.
Et après des milliers d'années est bien, indépendamment de la "mode" d'aujourd'hui - successeur de mode passé et du présent - déjà dépassé "Voici Beauté" (Neferttiti de traduction). Les valeurs sont la mode passe, la vraie valeur est supérieure à la mode! Il ya valeur! Valeur qui est encore à venir et à venir et viennent et - et demeure – des millier d'années! Merci!
Valentin
Thank those who supported the site on my picture made 20 years ago.
The value does not depend on fashion - as someone to take a comment - a proving a classic example: Neferttiti.
And after thousands of years is fine, regardless of "fashion" today - successor fashion past and the present - already outdated "Here Comes Beauty Care" (Neferttiti in translation). Values are fashionable pass, the true value is more than fashion! There value! Value which is still coming and coming and coming and coming - and remains - a thousand years! Thanks!
Valentin
Ich danke denen, die die Website auf meinem Bild aus 20 Jahren.
Der Wert hängt nicht davon ab, Mode - wie jemand, um einen Kommentar - ein Nachweis ein klassisches Beispiel: Neferttiti.
Und nach Tausenden von Jahren in Ordnung ist, unabhängig von der "Mode" heute - Nachfolger Weise Vergangenheit und Gegenwart - bereits überholt "Hier kommt Beauty Care" (Neferttiti in der Übersetzung). Die Werte sind in Mode-Pass, der wahre Wert ist mehr als Mode! Es Wert! Wert, der noch kommt und kommt und kommt und kommt - und bleibt - ein tausend Jahre! Danke!
Valentin
Tinel 03/01/2009 2:11
Qu'est-ce que les membres intéressés, ce qui est à la mode ici?
Tinel 03/01/2009 2:08
Si ce intereseaza membrii, care-i moda pe aici?Tinel 03/01/2009 1:50
Fotografie facuta acum un an si ceva de amicul meu Felix Sateanu - regizor si producator roman,Tinel 01/01/2009 14:51
Am vrea sa cred ca ati tnteles: pentru mine fotogratia nu este joaca - efte ARTA.